Some Questions
by vladmorariu
Marius Babias’s Thesis: Subjectivity hasn’t been falsified (as Marxists say), it is from the begining a synthetical product of substitution, an ephigy, Ware Subjektivität.
1st Question: Can we construct a history of the alienation of Subjectivty, which starts with Hegel’s recognition of its existence, as the most valuable product of Modernity?
2nd Question: If Subjectivity is a sign, if it is a product for the human consumption, is there a possibility to exploit this reality while trying to construct a Communism of Subjectivity? But does such a term make any sense? (After reading Benjamin Moscow Journal) Is there any point in such an attempt? How could one turn upside donw the conditions of possibility of a contemporary Subjectivity? Can one make something out of a falsified Subjectivity?
3rd Question: What remains there after one eliminates subjectivity? There’s a black void which promises to frighten the Human Kind once it becomes approachable.
Haide Vlad, sa nu uitam ca Nietzsche a deschis drumul acestui tip de interogatie.
iar ca raspuns la prima intrebare, ar trebui sa aducem in discutie crestinismul care opereaza prima mare falsificare a constiintei si implicit a subiectivitatii.
a doua intrebare e sustinuta pe o supozitie care nu este explicata: relatia subiectivitate-economie si daca prima este consumata de a doua.evident, a accepta din start echivalenta celor doua ar insemna sa pici intr-un marxism care omite dimensiunea esentiala,munca si relatia cu subiectul si realitatea.ceea ce e mai rau decat un marxism este un marxism non-marxist.
iar cu referire la intrebarea ultima,cred ca nu ai mai apucat sa reflectezi bine dupa ce ai scris-o. e genul de intrebare pe care si-o pun(eau) unii cand au auzit de moartea lui d-zeu,de parca crapase cumatru costica cu care mergeau la pescuit si gratare.
porcusorule, precizari:
- pentru prima chestiune, trimitere directa la Habermas si Discursul filosofic al modernitatii, capitolul despre Hegel si descoperirea, i.e. constientizarea subiectivitatii ca subiectivitate. crestinismul are fireste, de-a face cu toate acestea, insa numai daca il citim prin filtrul modernitatii.
- nu e nici marxism nici ne-marxism. e o reflectie simpla: sa zicem ca sunt fascinat si vreau sa imi aproprii o subiectivitate de tip stanga-che-guevarrist (aminteste-ti despre cum copiam comportamentul metal-rebel in liceu si facultate si despre cum ne apropriam subiectivitatea aceasta, etichetele si imaginile ei: traire prin muzica si versuri, urmata de depresii, gothic-look, iubiri romantioase, ganduri suicidale, etc: aia era o subiectivitate intr-atat de personalizata incat cu greu mai puteai percepe vreun rest; uitam insa ca venea din afara). asadar, stangist-che-guevarrist. Pt. asta imi aproprii mitologiile guevarra, tricourile chic, si tot discursul aferent. la un moment dat dispar liniile de fractura (mai exista un sine-rest?). in cele din urma, uitam ca cineva face bani pe seama noastra. faptul ca etichetele devin subiectivitatile noastre, ca aceste etichete sunt integrate in circuitul economic capitalist, ca devenim sclavii propriilor mode, ca ele sunt comune, ca devenim din ce in ce mai nediferentiati (neo-liberalism thatcherian = globalizare = piata comuna fara granite si fara specificitati, in folosul unora putini si detrimentul alora multi) la asta ,ma refeream la comunism al subiectivitatii, ca subiectivitati comune, un comunism inversat (sau nu?), dar care, in orice caz, trebuie rasturnat. cu alte cuvinte: cum pozitivezi o subiectivitate falsificata? cum ti-o apropriezi ca sa-ti fie tie utila, cum o virusezi, cum fugi de ea?
3. aici chiar m-am gandit: nu e vb de moarte lui d-zeu, ci mai degraba ca dupa ce am reusi sa subvertim subiectivitatile falsificate, nu mai ramane nimic (fireste, numai filosofii pot gandi astfel si numai ei se pot inspaimanta). in sensul ca s-ar putea sa fim atat de dependenti de masinile noastre (in sens deleuzian) incat sa nu mai putem trai fara ele.
dar altfel voi ce mai faceti? ajung in curand acasa.